A fi la margine, în minoritate, în minorități, manifestând gândire critică, practicând deconstrucția a tot ceea ce este de la sine înțeles... Acestea sunt devenirile pe care le-am pretins, mai mult sau mai puțin credibil.

Ce nu am deconstruit până acum doar un an este dependența mea tehnologică față de complexul tehnologic american, azi militarizat, posibil să fie asmuțit mâine contra noastră, a tuturor celor din Uniunea Europeană, mai ales a celor care refuză explicit distopia trumpistă.

Începutul anului 2025. Oricum, nu-mi făceam vreo iluzie că datele noastre ar fi în siguranță pe serverele din SUA, așa că aruncarea GDPR-ului la coșul de gunoi de către Trump nu mă surprinde... Ceea ce m-a șocat a fost când am citit că... nu poate fi exclusă posibilitatea ca, dacă Trump intră în război sau ne declară sancțiuni, cei de la Microsoft să fie constrânși să blocheze toate conturile utilizatorilor din UE. La ora la care scriu, a devenit foarte greu să mai faci cont offline pe ultimul Windows, ca să nu mai vorbim de activările accidentale ale Bitlocker-ului, din cauza căruia îți poți pierde toate datele (Bitlocker poate încripta nesolicitat până și mediile de stocare externe).

În câteva luni, mi-am instalat Linux pe toate calculatoarele și, în același timp, am început o mai lentă tranziție la rețelele sociale descentralizate. Spre sfârșitul anului, mi-am luat un telefon cu GrapheneOS (Canada). LibreOffice deja foloseam încă de pe Windows, dar am mers un pas mai departe și am adoptat Emacs, editorul de text în care scriu chiar acum și care nu este doar un editor de text (bazat pe alte mecanisme decât MS Office sau LibreOffice), ci aproape un sistem de operare în miniatură - poți să joci Tetris, să intri pe email sau pe Internet fără a părăsi Emacs, cuibărindu-te în el pe măsură ce îți intră în reflex scurtăturile sale -, unul portabil - îmi pot copia lesne setările și personalizările de la un calculator la altul, de la un sistem de operare la altul, Emacs rulând pe aproape orice, foarte util acum că am luat decizia să fac o tranziție parțială de la Linux la OpenBSD (Canada) - și cu tradiție. Emacs există de peste 50 de ani și va continua să existe până în momentul în care nu vor mai fi calculatoare, chiar dacă azi aparține mai mult unei minorități. Când lucram în programare, nici eu nu foloseam Emacs, ci tot Visual Studio de la... Microsoft.

Am intrat deja în digresiuni IT-iste, în modul meu „infodumping”, zice-se tipic autist, dar cine a avut răbdarea să citească până aici îmi imaginez că îmi poate împărtăși entuziasmul și spiritul acela care în engleză se traduce prin „fight-or-flight”. Țin la fișierele mele digitale, scrierile mele, chiar dacă nu-mi fac mari iluzii în privința importanței lor. Iar recitind paragrafele de până acum, îmi dau seama că poate suna un pic a privilegiu tot ce scriu. Sunt oameni care nu prea știu să citească și să scrie și nu se prea pot descurca nici cu un smartphone. Sunt oameni în Gaza care depind de donații și au recurs la măsuri disperate cum ar fi conturi pe rețele gen Bluesky, unde s-au trezit blocați pe motiv de „spam” sau de posibilă înșelătorie - ar fi arogant pentru mine să vin să zic ceva complet nesimțit, de genul: fraierilor, de ce folosiți Bluesky, nu vedeți că e deținut de americani și moderat de „liberali” transfobi și rasiști?

Informația vrea să fie liberă. Și arta vrea să fie liberă. Arta cuvântului, orice cuvânt.

Ceea ce scriu aici nu poate fi cenzurat de niciun imperialist.

McKenzie Wark, „A Hacker Manifesto”. Putem începe de aici sau de oriunde.

P.S. Textul acesta va mai include adăugiri și revizuiri.